Relațiile

Ce este o relație

O relație leagă un element sursă de un element țintă și are un tip, unul dintre cele 21 ale limbajului. Formularea tipului se citește de la sursă spre țintă, ca o propoziție: sursa, formularea, ținta.

Regulile se exprimă după familiile elementelor, după tipuri numite sau după straturi. De exemplu, relația „finanțează” (funds) pleacă numai de la o finanțare (Funding), iar „depinde de” (dependsOn) leagă numai elemente din straturile tehnice.

Relațiile structurale

Relațiile structurale descriu alcătuirea arhitecturii: întregul și părțile lui, cine îndeplinește un comportament și ce face real un serviciu.

Relația „include în compoziție” (composition) leagă un întreg de părțile din care este alcătuit, iar „agregă” (aggregation) reunește elemente care au rost și separat, de exemplu proiectele (Project) unui program (Programme). Sursa și ținta sunt din aceeași familie; o sursă din familia loc acceptă orice țintă.

Relația „este atribuit către” (assignment) pleacă de la o structură și ajunge la un comportament, un serviciu sau un acces. Relația „realizează” (realisation) arată ce face real un serviciu, o cerință, un obiectiv sau o stare a arhitecturii; de exemplu, procedura „Assess benefit application” realizează serviciul public „Family support benefit”.

Relațiile de dependență

Relația „deservește” (serving) arată că sursa oferă ceva de care ținta se folosește. Relația „accesează” (access) arată că sursa citește sau scrie informații; câmpul opțional „modul de acces” precizează sensul: read, write sau readWrite.

Relația „influențează” (influence) arată că sursa schimbă, în bine sau în rău, o intenție, cu un semn opțional al influenței. Relația „depinde de” (dependsOn) leagă elemente din straturile tehnice APP, DEL, RUN, HST și OPS. Relația „este asociat cu” (association) leagă oricare două elemente și este legătura cea mai generală.

Relațiile dinamice

Relația „declanșează” (triggering) arată că sursa pornește ținta; ambele sunt comportamente sau evenimente, de exemplu un incident (Incident) și ghidul operațional (Runbook) care îl tratează. Relația „transferă către” (flow) arată că sursa trece țintei ceva, de exemplu date sau documente.

Implementarea și găzduirea

Relația „este implementat în” (deployedTo) leagă ceea ce se instalează (o versiune de livrare, un artefact, o unitate de execuție sau o instalare) de contextul de execuție în care este instalat. Relația „este găzduit de” (hostedBy) leagă un cluster, un nod, un serviciu administrat, un depozit de date sau un sistem software de locul sau de furnizorul care îl găzduiește.

Guvernarea, temeiul juridic și finanțarea

Relația „are ca temei juridic” (legalBasis) leagă un element din STR, LEG, ORG sau INF de o resursă juridică (LegalResource) sau de o dispoziție juridică (LegalProvision). Relația „guvernează” (governs) pleacă de la un organism de guvernanță, un acord de interoperabilitate sau o politică publică și ajunge la orice element.

Relația „finanțează” (funds) leagă o finanțare (Funding) de programul sau de proiectul pe care îl plătește. Relația „măsoară” (measures) leagă un indicator (Indicator) de un obiectiv, un scop, un serviciu public sau o capabilitate.

Riscul și continuitatea

Relația „atenuează” (mitigates) leagă o măsură de protecție de amenințarea pe care o reduce. Relația „afectează” (affects) leagă un scenariu de perturbare, un incident, o vulnerabilitate sau un risc de elementele expuse: structuri, comportamente, servicii, accese sau depozite. Un set de date nu este o țintă permisă, pentru că este o informație; depozitul de date care îl păstrează este.

Relația „recurge la” (fallsBackTo) arată la ce alternativă trece un serviciu public, un canal sau o procedură când nu funcționează normal. Relația „este restabilit după” (restoresAfter) dă ordinea în care revin elementele după o perturbare: sursa se restabilește după țintă. Relațiile restoresAfter nu formează un ciclu.

Legăturile din contexte specializate

Pe lângă cele 21 de tipuri de relații, editorul creează legături tipizate în contexte specializate, de exemplu pentru execuție, găzduire și operațiuni. Aplicația nu le păstrează ca relații, ci în câmpurile elementelor sau în tipuri ajutătoare. De exemplu, mecanismul de monitorizare „Benefit availability monitor” observă sistemul software „Benefits case platform” prin legătura observes.

În planșele de detaliu, instrumentele se leagă prin relații de detaliu (DetailRelationship), de exemplu prin fluxuri de secvență BPMN. Capetele unei relații de detaliu sunt două instrumente diferite din aceeași planșă.

Validitatea relațiilor

Editorul nu creează o relație nepermisă. Validarea semnalează ca eroare o relație nevalidă apărută altfel, de exemplu într-un fișier modificat în afara aplicației. Setările spațiului de lucru restrâng regulile încorporate, dar nu permit o relație pe care limbajul o interzice.

Tabelul relațiilor

Tabelul dă, pentru fiecare tip, formularea, linia și capetele cu care se desenează. Capătul țintă stă lângă elementul țintă, iar capătul sursă lângă elementul sursă.